Cum am ajuns in Creta, un taxi ne-a asteptat la aeroport. Era o masina larga, spatioasa, eleganta. Curios, soferul nu ne-a cerut celebrul, turcescul „bacsis”. Totul era in pret. Agentia se ingrijise de tot. Deci n-a trebuit sa stam cu mana in buzunar tot drumul.

Unul dintre prietenii mei cei mai buni, Emil Dumitru, spunea, candva, ca e cea mai eleganta insula din Mediterana. Si nu se insela. Bune maniere, eleganta desavarsita. Soferul e imbracat impecabil, la costum, de parca ar conduce o delegatie oficiala, nu trei turisti prizariti, romani, rataciti si ei pe acolo, o femeie frumoasa care n-a implinit, inca, patruzeci de ani, sotia mea adica, un pusti obraznic, gata sa apese pe toate butoanele din masina, unul care raspunde la numele de Cristi si la „kid” – si, in sfarsit, eu, adica je, un barbat care a trecut de patruzeci si are toate maniile barbatilor de patruzeci de ani.

Locatia unde am fost cazati este la chiar cincizeci de metri de plaja. In aer miroase, simultan, a souvlaki-uri, souslaki-uri, frigarui grecesti. Asta e bine, imi zic. Ba e chiar foarte bine. Asa sa tot traiesti. Asa sa te tot simti bine ca turist. Toate comoditatile & facilitatile asigurate.

 In camera se face curatenie. Dar am aruncat tot (a se intelege bagaje, geamantane, cu tot neamul lor) pretutindeni (in camera, vreau sa zic!) – si am sters-o, fireste, la plaja. Am revenit peste o jumatate de ora si am adus hainele. In schimb, am luat papucii si cartile de citit. Pe menajera noastra, cea care aranjeaza camera, o cheama Maria. Maria e tunsa scurt si lipsita de orice farmece. Intotdeauna a fost o femeie urata (vai, dar ce urat din partea mea sa spun asta, nu-i asa?), pot sa pariez; dar foarte harnica. Si daca pierd pariul?

Suntem cazati la sapte kilometri de Iraklion, capitala insulei – si, daca vor muschii nostri personali, oricand putem sa dam o raita pe acolo. Dar, deocamdata, privim la Maria. Are o fata barbateasca (barbatoasa?) de efeb nedefinit & indecis.

De la fereastra noastra, acum, ca ne-am intors, se vede marea. E o splendoare. E foarte curata, curios, desi lumea spunea ca, la greci, marea nu e tocmai gigea. Fals. Minciuna in fals, vorba cizmarului. Marea nu ca e curata, dar, aici, in Creta, e orbitor de curata. Daca ar veni nenisorii aia cu stele pa curatenia da mare, he-hei, cretanii, fiers d’eux memes, le-ar da, neicushorule-puishorule, clasa! Ba nu, clase. E o placere sa te scalzi in asa apa limpida.

Intre timp, Maria a facut o curatenie impecabila. A pus pana si un prosop roz, pe jos, in fata intrarii de la baie. La inceput, el e imaculat. Si imbietor. Poti sa calci cu piciorusele goale, imediat dupa ce ai iesit din sala de dus. Da. Dar noi, lipa-lipa, o sa lasam urme pe el. Usa de la baie este si ea, moderna: culiseaza. Fiului meu, Cristi, zece ani, chestia asta i se pare spectaculoasa. A si inceput sa traga de noua lui jucarie. Noroc ca nu-l vad proprietarii hotelului.

Seara, gospodina numarul 1, care e chiar proprietara hotelului, ne-a invitat la masa. Delicioasa. Nu ca nu ar fi masa organizata, dar, deh, una e sa stai la masa cu gazda – si sa mananci aceleasi feluri de mancare, suta la suta grecesti, pe care le mananca si gazda! Sint foarte prietenosi. Si, uite-asa, incep sa cred ca stilul grecesc ne prinde... Ne prinde de minune. E drept, dupa ce ne alearga un pic.

Creta: http://www.europatravel.ro/eutr/charter/creta/creta01.php

Mihail GALATANU