Iata ce am inteles eu din cartile lor de istorie. Insula Mauritius a fost descoperita de portughezi prin 1507. Acestia se retrag rapid de-acolo pentru ca nu gaseau scopul de a mai ramine. Vin olandezii putin dupa, vor sa colonizeze noua lor posesiune cu sclavi adusi de pe continentul african si din Madagascarul vecin. Africanii le fug in muntii din mijlocul insulei si renunta la planurile de marire.

Asa incat, olandezii se multumesc sa exploateze ce avea insula mai de pret: au defrisat padurile de abanos si au vinat animalele si pasarile. Celebrele pasari Dodo, de-altfel, dispar dupa acest macel.
Pe la 1710, olandezii parasesc insula lasind locul francezilor. Francezii dezvolta marile plantatii de trestie de zahar pe care le muncesc cu sclavi africani. Pe la 1735, guvernatorul francez al insulei cu nume atit de complicat, Bertrand-François Mahé de la Bourdonnais, incepe constructia unui port si alaturi, a orasului care avea sa devina capitala economica si administrativa a insulei, Port Louis.

Acest port era ultimul punct de alimentare si de reparatie a navelor comerciale venite din Europa inainte de a traversa Oceanul Indian spre India. Ca atare, nu e de mirare ca Port Louis a fost unul dintre cele mai importante porturi ale Oceanului Indian timp de un secol si aproape jumatate. Dupa deschiderea din 1870 a Canalului Suez, care scurta legatura maritima a Europei cu India, Port Louis si-a pierdut din importanta insa nu si din frumusete...Gata cu istoria pentru moment fiindca ne plictisim. Sa vizitam strazile capitalei Port Louis!

Precizari: temperatura apei pe litoralul mauritian este tot timpul anului intre 20 si 25 de grade Celsius, temperatura aerului nu coboara niciodata sub 16 grade si nu urca mai sus de 30 de grade. Spre deosebire de insula franceza Reunion, aflata nu foarte departe de Mauritius, aproape nu exista colt de litoral fara plaja cu nisip fin si alb ca zapada. Fiind inconjurata de o bariera de corali extinsa, rechinii atit de prezenti in acest ocean nu au cum tulbura inotatorii si scufundatorii. Singurul pericol este asa-zisul peste-piatra care se confunda cu solul submarin si a carui intepatura poate fi fatala. Am vazut ca turistii occidentali purtau niste incaltari speciale din latex sau cauciuc care-i fereau de surprize.

Pestii de toate culorile si marimile care se zbenguie printre corali transforma simpla imersiune a capului in apa cu ochii deschisi intr-un spectacol ca dintr-o alta viata. Este ca si cum ai plonja intr-un imens acvariu cu pesti tropicali. De altfel, nici nu trebuie sa fii scafandru profesionist pentru a urmari viata subacvatica. Nu e nevoie sa-ti faci rost decit de slip, de-o pereche de ochelari de scafandru si un tub ca sa poti respira sub apa. Poti sa nici nu stii sa inoti pentru ca apa Oceanului Indian este foarte sarata si te mentine la suprafata. Apa este linistita deoarece furia valurilor este oprita in larg de catre bariera de corali.

Urmareste ritualul razboinic al pestisorilor masculi care-si apara cuiburile dintre corali! Se reped catre tine parca amenintindu-te, se infoaie, se supara, se stropsesc la curiosul care indrazneste sa-i spioneze. Intinde mina si joaca-te cu ei, nu vei uita niciodata momentele astea!
Starile de spirit traite nu pot fi descrise pentru ca limba romana a luat-o razna si nu m-ar ajuta nici macar poezia. Plajele, alta poveste: cocotieri din filme si arbori filao te tin la umbra in zilele toride ale sezonului cald, care se intinde din noiembrie si pina in martie.

Cristian CALINOIU