P?trunzi din sal? în sal?. ?i te înfiori. Stau în pragul uneia dintre s?li, în apropierea intr?rii - ?i num?r: una, dou?, trei, patru, cinci arcade. Cinci s?li.
Dedesubt, pardoseala aceea superb?. ?i statuetele. Îngera?ii. Stemele. Crucea maltez?, care se profileaz? undeva, deasupra.
Blazoanele de noble?e ale celor care au luptat aici ?i, de multe ori, ?i-au l?sat oasele drept m?rturie, r?boj, vestigiu, toate la un loc. Totul este d?ltuit, încrustat, aglomerat, cu o (parc?) sclipire baroc?.

Am în fa?? un plan. Al CATEDRALEI SFÂNTULUI IOAN (SAINT JOHN), nu degeaba, dac? v? aminti?i bine, aici, în Malta, Cavalerii se numesc ioani?i.
Planul are subtilit??ile sale. Ar putea fi scris?, aici, la fa?a locului, o carte de Dan Brown. Totul e preg?tit: mistere, simbolistic?, sculpturi, oase sacre, vestigii.
Locul este înc?rcat cu atîta istorie încît respir? istorie. Este istorie. Pute a istorie. Î?i însu?e?te atîta istorie cît? poate s? duc? în cîrc?.

Vinerea, sîmb?ta ?i duminica, se celebreaz? messele, rug?ciuni ?i slujbe ale meleagurilor. Poate chiar nu v-a?i închipuit, dar, v? spun eu, maltezii sînt un neam foarte religios. Îi invidiez pentru asta. (Uneori îmi vine s? cred c? sînt mai „religio?i" decît noi, românii).

Undeva, înainte de ie?ire, ve?i saluta (poate c? de aceea este ?i pus acolo, tocmai pentru ca s? po?i avea ?ansa s? îl salu?i de r?mas-bun!), Monumentul Marelui Maestru Zondalari.

Nu ?tiu dac? mi-ar pl?cea s? stau foarte mul?i ani în Malta, dar unele obiceiuri ale localnicilor mi le-a? însu?i cu siguran??, printre acestea, spuneam, figurînd prezervarea sacrului.

Dar CATEDRALA CAVALERILOR prin altceva se remarc?. Unul dintre prietenii mei, Doru, vizitînd înaintea mea arhipelagul, a r?mas impresionat de dou? lucruri: apa, care este, în viziunea sa, cam scump? - ?i cavalerii, cei care sînt înmormînta?i sub pardoseal?.

Pardoseala pare marmorean? ?i u?or transparent?, astfel încît, dedesubt , se pot ghici oasele ?i trupurile, îmb?ls?mate, poate - ori mumificate - ale vitejilor cavaleri care ?i-au l?sat oasele acolo, unii chiar, pesemne, sub jertf? suprem?.

Istoria, aici, este solid?. Sau lichid?, dac? ne gîndim la vinuri. Dar, o, Doamne, cum se solidific? ea, pe secund? ce trece. Cum po?i c?p?ta sim?ul istoriei aici, care ?i se lipe?te de haine, chiar dac? nu ai nici un fel de aplecare spre istorie, chiar dac? tragerea de inim? ?i se transform? în lehamite, atunci cînd vezi toate atrocit??ile ei, toate samavolniciile, toate impiet??ile.

O mic? scrisoare, cuprins? chiar ?i în pliantul de prezentare, te avertizeaz?/î?i aduce aminte c? e?ti în Casa Domnului:
„Dear visitor,
Saint John's Co-Cathedral is a House of God - and therefore a place of worship. During your visit we would like to ask you to respect the rules."
?i prima regul?, în mod firesc, se refer? la haine, care, a?a cum era de a?teptat, trebuiesc „s? î?i acopere umerii, pieptul ?i picioarele".

Periplul visitei în CATEDRALA SAINT JOHN te r?spl?te?te, nu te las?, vorba lui Constantin Noica, acolo de unde ai plecat. Este ca o întoarcere în timp, în vremurile în care tu nu ai vie?uit, dar pe care le po?i cuprinde cu ochii min?ii. Este o reverie cu ochii deschi?i. ?i nu de?art?, ci care predispune la cultur? ?i la civiliza?ie. Vizitînd catedrala - ?i, deja, am f?cut-o de mai multe ori, ai senza?ia c? nu vie?uie?ti în zadar. Ci, prin experien?? si prin aventur? direct?, palpabil?, via?a ta se îmbog??e?te.

Mihail G?l??anu