Am ajuns în Sicilia de pe mare, venind dinspre Malta. La ora opt am plecat din port, iar croaziera a durat cam trei ore.Sicilia! Să nu-mi spuneţi că nu aţi tînjit niciodată să vizitaţi Sicilia. Eu nu vă cred. Nu am să mă concentrez asupra Siciliei de data asta, ci, mai curînd, asupra croazierelor.

Cred că asta este o altă fantasmă de-a mea. Ca turist împătimit. Inveterat. Fără scăpare. Un meloman al turismului. Un mitoman al tuturor călătoriilor posibile şi imposibile. Dar, iarăşi, mă întreb, cine nu a visat să meargă, măcar o singură dată, într-o croazieră delicios prelungită, pe mări - şi pe oceane...
Deocamdată, în ce mă priveşte, am hotărît să mă mulţumesc (doar pentru început!) şi cu o minicroazieră.

E un fel de capitol gen „pilot de încercare". Dar, având în vedere că am făcut armata chiar la marină...Vasul pe care ne-am îmbarcat se numeşte „Maria Dolores", iar compania care îl armează este „Virtu Ferries". E o linie de „express ferries", care ne va purta, pînă pe la ceasurile unsprezece ale dimineţii, într-unul dintre cele mai sudice porturi ale Siciliei, la Pozzalo.

Vedeta noastră, care mai degrabă are aerul unui catamaran, numai că se dovedeşte a fi cu mult mai rapidă, are doar vreo doi ori trei ani de cînd se află în serviciu. Prezentarea ei îşi intitulează cursa: „your highway to mainland Europe". Adică autostrada spre continentul european, pe care, de aici, îl poţi „urca", răbdător, dinspre sudul extrem şi torid spre cel mai „septentrional" nord cu putinţă.

Nava arată ca o fantasmă albă. Are cel puţin cinci punţi (bănuiesc că mai multe, dar atîtea am apucat eu să prenumăr, deocamdată) şi îşi face reclamă ca avînd „better services al lowest price". Nici nu îmi trebuie mai mult.Este îndeajuns să îţi deschidă gustul pentru toate croazierele din lume. Capacitatea ei de transport (căci pentru aceasta este concepută şi întrebuinţată) este de 600 de pasageri.

Intră în ea maximum 65 de maşini şi (tot maximum) 95 de autocamioane. Face cursa regulată între cele două extreme, cea siciliană - şi cea malteză. 20.000 de oameni au vizitat-o încă din prima zi. Are două tunuri la prova, semn că se poate apăra şi singură, în faţa unei eventuale (neaşteptate) agresiuni, deşi Mediterana (cel puţin în această regiune) se dovedeşte a fi o mare sigură.
Şi, într-o zonă în care religiozitatea şi veneraţia religiei creştine se află la cel mai înalt nivel, cum s-ar fi putut numi altfel decît „Maria-cea-a-durerii"?

Stăm pe punte, cu un „espresso" în faţă - cafea lungă, de povestit - şi scrutăm albastrul intens al mării, care pare la fel de infinit precum viaţa noastră am voi, în această clipă, să fie.
Cei care au conceput vasul au declarat, încă de pe pliantele care ni s-au şi pus deja în mînă, că îşi doresc ca el, vaporul/catamaranul să devină un „stil de viaţă". Şi nu sînt nici ei foarte departe de adevăr, căci confortul este, aici, chiar la el acasă.
Cineva făcea şi întemeiata observaţie că Pozzalo, deşi pe continent, este mai aproape de La Valetta, capitala Maltei, decît de Palermo, capitala Siciliei.

Au trecut mai bine de 400 de călătorii peste „Maria Dolores". Vasul închinat Sfintei Fecioare a fost proiectat după un studiu amănunţit al vasului (anterior) care, timp de optsprezece ani, a funcţionat, înainte, pe aceleaşi coordonate.
Nu ne rămîne decît să ne bucurăm: de el şi de mare.
Sigur că poţi faci o tură - poţi să-ţi iei şi ceva de băut (este şi cazul), să zicem că te mai „agăţi" de o bere, la urma urmei (este cea mai simplă opţiune) - şi stai şi priveşte păsările, pe care se întîmplă, întotdeauna, că se găseşte cineva gata să le hrănescă, fie măcar la plecarea sau la sosirea în port. Este, de obicei, un copil, o femeie - sau chiar un cuplu care are plăcerea să le vadă zborul apropiat şi fîlfîitul misterios al aripilor, căci numai îngerii, geniile & duhurile au pene şi zbor, deopotrivă.

Puntea se încinge şi, vrînd-nevrînd, trebuie să te tragi mai pe la umbră, cu un scaun vîrît în cotloanele tihnite şi stinghere ale vaporului lăfăitor.
Atunci este, cu siguranţă, o clipă de pace, linişte, voluptate, însingurare (chiar şi în mijlocul mulţimii gălăgioase!) - şi echilibru.

Mihail Gălăţanu