De ce Rimini o să mă întrebaţi? Ei bine, am să vă răspund, e o mai veche obsesie a mea. Rimini - pentru că de aici ai unde să te duci, ai ce să vizitezi - asta, bineînţeles, dacă ai chef. Şi primul lucru care îmi vine în minte este Ravenna. Poate că iarăşi nu ştiţi (dar unii poate că deja ştiu), Ravenna a fost capitala Imperiului Roman de Apus. Da, într-o vreme, nu a fost Roma. Este vorba de o capitală «veche», aproape antică.

Dar puteţi merge la Rimini şi pentru Rimini însuşi. Rimini este una dintre faimoasele staţiuni ale Italiei. Unul dintre cele mai apropiate oraşe este Bologna, la vreo sută şi ceva de kilometri. Plajele sunt pur şi simplu uriaşe, au între douăzeci şi treizeci de kilometri întindere. Fireşte, pe ţărmul mării Adriatice. Undeva, la vreo două sute şi ceva de kilometri la sud de Veneţia.

Oraşul Rimini este înconjurat de o pleiadă de staţiuni-satelit. De ţinut în minte, la capitolul «de văzut» este Domul din Rimini. Borgo San Giuliano era unul dintre locurile preferate ale marelui regizor (care a dispărut cu doar puţini ani în urmă dintre noi!) Federico Fellini, cel care a făcut, de exemplu, celebra peliculă LA STRADA. Centrul vechi are cu siguranţă ce oferi, dacă ar fi să ne gândim doar la monumentele de pe vremea Renaşterii, atât de frecvente în spaţiul italian.

Oraşul Rimini este şi doldora de muzee. Pe lista «musai de văzut» trebuieşte să treceţi numaidecât ARCUL AUGUSTUS. Şi Madonna della Misericordia. Şi amfiteatrul roman. Rimini rămâne o citadelă a podurilor vechi, scorojite de vremi & generaţii , poduri care îmi amintesc de Florenţa (de cele peste Arno), dar şi de alte localităţi din vecini. Cărămizile ce le compun, pietrele simple, au strâns atâta istorie că se «sparie» gândul să îţi imaginezi din ce negură de vechime vin. Una dintre marotele mele, ca turist, este să strângă sumedenie de tipuri de vederi cu podurile din Rimini.

Rimini este un exemplu pentru a putea spune/demonstra de ce îmi plac, în mod deosebit, oraşele care au patina timpului. Pentru că ele te duc înapoi, cu gândul, în istorie, au un fel de a crea un «tunel al timpului», unul cultural - şi te ajută, cu ochii minţii - să vezi cum trăiau cei de dinaintea noastră. UBI SUNT QUE ANTE NOS ? - asta era întrebarea latinilor. O interogaţie justificată: iar aceste oraşe «cu tradiţie» te pot face chiar să trăieşti, pentru măcar o zi, în lumea de dinaintea ta, de dinaintea naşterii tale, lucru pe care, în mod firesc, nu l-ai putea face.

Rimini - şi Ravenna, deopotrivă - fac parte din această categorie. Unde mai pui, că folosind varianta RENT A CAR, dacă nu cumva ai venit cu maşina ta personală, poţi să «accesezi» două oraşe fundamentale ale Italiei: Florenţa şi Roma. Pentru fiecare dintre ele, ai nvoie de un «one-day-trip». Florenţa este mai aproape: la două sute şi un pic de kilometri. În schimb, pentru Roma trebuie să străbaţi vreo patru sute de kilometri. E ceva de mers, deci trebuie să te trezeşti pe la cinci dimineaţa şi să te întorci pe la miezul nopţii. Dar, o dată ajuns, ai la dispoziţie aproape douăsprezece ore să vezi atât Roma cât şi Vaticanul, pe fapt de seară şi de zi.

Tot la capitolul avantaje, dacă optezi pentru Rimini, este că, în celelalte patru sau cinci zile întregi, poţi să faci plajă după pofta inimii, să beneficiezi de toate «bunătăţile mării», adică o tipsie de jar incandescentă, cea a nisipului fierbinte, apoi baia în mare. Şi toate acestea într-o singură reţetă, în doar o unică deplasare. Mi se pare o reţetă ideală de vacanţă, chiar dacă sună ca una «prefabricată». Dar ce minune de soluţie: una care reuşeşte să îţi umple vacanţa cu un dram de cultură în stare să îţi (mai) bucure (încă) inima, iar oboselii tale să dea, în aceeaşi măsură, culoarea liniştii şi a plajei, a mării azurii, a cerului nesfîrşit.

Mihail Gălăţanu