Călătorim în lumea-ntreagă, vizităm monumente arhitecturale din străinătate, nebăgând în seamă operele de artă autotohtone, simboluri ale oraşelor, alegorii atât de fine şi evidente.

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. În zona în care se află astăzi, mai fusese între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea locul pentru spectacole de teatru, baluri sau loc de recreere pentru turiști.

Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, apoi sunt preluate de arhitectul Daniel Renard, care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative, construind un Cazino în stil Art Nouveau, replica perfectă a cazinoului din Monte Carlo.

Sunt sigură că putini dintre cititori cunosc faptul că această clădire, a jocurilor de noroc, a desfrâurilor, cum era numită la începutul secolului 20, are forma unui sicriu. Se spune că în timpul construcţiei, fiica arhitectului moare, motiv pentru care arhitectura iniţială este modificată, luând forma de cosciug. Cazinoul ia astfel două forme antitetice: cea de sanctuar şi cea de loc al desfrâului.

Legenda spune că pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna aici. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi ruina oraşului Constanţa.

Alexandra-Claudia Lazarescu