Există ceva mai de preţ pe această lume decât simplitatea şi naturaleţea? Eu, personal, nu cred. Admir maimuţele în libertate ce se urcă pe oglinzile maşinilor în mers, sunt uimită când una dintre ele îmi deschide geanta şi pleacă cu paşaportul meu în lăbuţă şi mă trece o frică imensă când o alta sare pe umărul meu şi de acolo în cap! Da, mie mi s-a întamplat! În Gibraltar, teritoriul Marii Britanii, cu o populaţie de 30.000 de locuitori, oameni, şi 300 de maimuţe, toate astea în 6.5 km pătraţi, Gibraltar-ul are un farmec aparte, fiind situat pe pământ spaniol, însă cu independenţă britanică. Ai lire sterline, atunci bei o cafea sau îţi cumperi un ceas de pe Main Street, faimoasa stradă cu magazine, ce seamănă cu Monte Napoleone-le milanez, într-adevăr, sau cu Champs Elysees-ul parizian, dar este teritoriu englez.

La fiecare colţ întâlneşti în Gibraltar câte o cabină telefonică, roşie, care te duce cu gândul la străzile Londrei, iar căsuţele poştale tipic britanice sunt şi ele prezente aici, la fel ca şi coşurile de gunoi, specifice acestui popor, care aparent este unul rece, dur şi riguros, dar în esenţă este un popor relaxat şi primitor, oameni calzi şi dornici să te conducă în atmosfera ţinutului lor regal, cu un aer de aristocraţie pretutindeni.Maimuţele au cetăţenie britanică, sunt protejate de englezi, iar legenda spune că atunci când ele vor dispărea, Spania va revendica Gibraltarul. Până atunci ele însă te însoţesc, ocrotite şi păzite mai mult decât magazinele luxoase, pe drumul ce înconjoară stânca şi merge spre funicular.

Urcându-te în funicular, ai o privelişte panoramică a locului unde Marea Mediterană se contopeşte cu Oceanul Atlantic. Sunt două ape ale căror culori sunt diferite, într-una trăiesc delfinii, în alta balenele, iar dacă este perfect senin, într-o zi de vară la orizont zăresti Africa. Vezi Marocul de la Gibraltar, şi îţi dai seama cum două lumi sunt despărţite doar de o apă, orientul zărit de la occident, atât de aproape, că parcă simţi un aer islamic învăluindu-te în mister, ca şi cum te-ai afla sub un val arăbesc sau într-un costum specific african.

După plimbarea cu funicularul pe stânca Gibraltarului, mă îndrept către peştera Sf. Mihail, înconjuraţi continuu de animaluţele mascotă ale teritoriului. Îmi pregătesc banii pentru biletul de intrare şi mă opresc să fac câteva poze dintr-un loc unde zăresc toată panorama oraşului propriu-zis, însă îmi las geanta câteva clipe nesupravegheată, deschisă fiind pentru că tocmai scosesem aparatul foto. Ce credeţi? O maimuţă rapidă îmi sustrage paşaportul şi fuge cu el în labuţe!

Rămâi, Alexandra draga, în Gibraltar, căci aici cu viză ai intrat, cu viză ieşi, suntem pe teritoriul britanic şi urmăm întocmai procedurile vamale! Aşa că a trebuit să înnoptez în Gibraltar!



Alexandra Claudia LAZARESCU