Magic, unic, deosebit. Acesta e Prater. Un oras al distractiei in orasul culturii – Viena. N-ai trecut prin Viena daca nu ai fost si in Prater. Nu va voi plictisi cu istoria locului care incepe undeva in epoca romana. Va voi spune doar ca, in 1766,  imparatul Iosif al II-lea a deschis aici un parc de distractii numit Prater pe locul unui teren de vanatoare. Astazi Prater-ul aduna in perimetrul sau restaurante, cafe-baruri, magazine de suveniruri, o multime de montagnerusse si mai ales Roata Gigantica avand 15 cabine care ofera o perspectiva inedita asupra Vienei. Practic, peste 250 de puncte de interes  incita turistii sa il viziteze.

Roata Gigantica/Riesenrad

Dupa numeroase plimbari pe la muzee, concerte de muzica de Mozart, Beethowen, Haydn sau chiar Strauss, dupa atatea biserici – de altfel, cu o arhitectura splendida – si alte minunatii arhitecturale impozante din acest oras imperial numit Viena, e bine sa faci un drum la Prater. Nu de alta, dar pana si cultura in exces duce la dezechilibre. Nitica adrenalina este uneori antidotul cand ti se face rau daca mai vezi un tablou in fata ochilor. Asta daca stii sa-ti dozezi cu masura antidotul. Altfel, cealalta extrema nu-i departe.  

La Prater ajungi cu metroul U1, daca il iei chiar din fata domului Sf. Stefan/Stephansdom, dar se poate ajunge si cu U2 daca vii de undeva dinspre Museumsplatz. Gasesti aici nu numai magazine cu suveniruri mult mai ieftine decat in centru, dar si restaurante cu un meniu cel putin la fel de bogat si la preturi rezonabile. Prater-ul este recunoscut pentru sectorul denumit Wurstelprater – Praterul carnaciorilor, unde poti manca carnaciori vienezi pe alese. Totul este sa nu te sui dupa ce ai mancat in vreuna dintre masinariile care te fac sa simti cat iti este de draga viata. Da, la Prater ai ocazia sa descoperi toate nastrusniciile nascocite de mintea omului pentru a-si satisface nevoia de adrenalina. Fiindca Prater-ul nu e un balci ca la noi destinat indeosebi copiilor, ci un orasel al distractiei pentru toate varstele.

Evident ca faci o mare greseala daca nu te sui in celebra Roata Gigantica/Riesenrad, un fel de London Eye, mai mica, dar mult mai veche, datand de la 1897, si care, culmea ironiei, a fost conceputa tot de catre un englez, inginerul Walter B. Basset. Roata gigantica de la Prater nu are dimensiunile celei din Londra, dar ofera o perspectiva foarte frumoasa asupra Vienei. Initial a avut 30 de cabine, insa in urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa reconditionare, s-au mai pastrat doar 15 cabine. Riesenrad  are inaltimea de 64,75 m, diametrul de 60,96 m, greutatea totala atinge 430,05 t, viteza de rotire este de 0,75 m/s sau 2,7 km/h.Tehnologia secolului al XIX-lea este inca functionala – dupa reconditionarea din 1947 – in secolul al XXI-lea. Pentru opt euro de persoana merita sa vezi Viena de sus, chiar daca acelasi lucru il poti face si din turnul domului Sf. Stefan pentru numai sase euro. La Prater te rotesti incet, foarte incet, iar daca ai norocul si de niste copii galagiosi care nu au astampar determinand cabina sa trepideze s-ar putea sa traiesti si ceva senzatii tari. Roata este un magnet pentru turistii Vienei si de-a lungul celor 100 de ani de existenta a intrat in categoria constructiilor simbol ale capitalei austriece. Mai mult decat atat, Roata gigantica este renumita si datorita unor scene de film turnate aici precum cele cu James Bond in The Living Daylights sau adaptarea cinematografica a romanului lui Graham Green – The Third Man. O rotatie completa a celor 15 cabine ale giganticei roti dureaza aproximativ o jumatate de ora.

De la Turbo Buster la Top Spin

Daca insa vrei ceva mai cool, dupa Roata Gigantica, atunci vehiculul care pleaca in cosmos Space Shot e destinatia urmatoare. Important e sa ai inima tare si sa fii rezistent la socuri. Un lift urca pe un pilon asemenea unei rachete pana la inaltimea unui bloc de 12 etaje si apoi coboara, pardon! Cade pana la jumatate, pentru a se urca iar si a cobori  in mare viteza la parter. Nu vrei in Cosmos? Poate vrei sa testezi toboganul cu apa pe care intri cvasiinconstient de ceea ce ti se va intampla si iesi lesinat dupa ce ai vazut cum e sa plutesti la inaltime intr-un modul in forma de ceasca care aluneca de la vreo 15 metri pe apa in jos ca sa urce din nou. Nici asta nu e destul? Ei bine, exista un soi de scranciob gigant care te leagana pe deasupra restaurantelor si barurilor din Prater, asa, numai la zece metri inaltime, rotindu-te in acelasi timp, si descriind un arc de cerc de circa 20 de metri la dreapta si la stanga. Mai poti incerca si un soi de scaune legate in lanturi care se invart pe un cerc in jurul unui pilon de inaltimea unui bloc de 15 etaje, urcand si coborand in acelasi timp. Nu mai stiu cum se numeste mecanismul, dar, daca il experimentezi, nu mai stii nici cum te cheama cu buletinul in mana.

Bomboana de pe coliva, fiindca mai ca iti trebuie o coliva dupa asemenea experimente, este sa testezi turbo buster-ul. Un pendul inalt cu doua scaune la un capat si alte doua la celalalt capat care se misca. Ghici cum? Pendular! Daca te mai tin inima si picioarele atunci urci in Top Spin. Dracie dintr-asta exista si in Parcul Tineretului, la un moment dat. Top Spin e o masinarie care tintuieste in scaune vreo 40 de nebuni pe care ii roteste cu disperare in sus si in jos, si ii mai da si peste cap.  E o splendoare sa le vezi  fetele cand coboara din ele la sfarsitul turului. Nu am avut curajul sa urc. Nu de alta, dar imi era ca ma lasa inima si, zau, mai am nevoie de ea! Dupa cum se vad lucrurile, la Prater gasesti intreaga gama de variatiuni pe aceeasi tema: adrenalina la maxim, trebuie numai sa vrei sa incerci. Poti lasa in Prater pe putin 70 de euro, si asta numai din dorinta de a trai senzatii tari.

Pentru cei mai ponderati, insa, exista in acest orasel al nebuniei si distractii mai soft. De pilda, trenuletul Liliputbahn care strabate tot parcul Prater si in care, va asigur, nu e nimic primejdios. De asemenea, Roata mica din Prater poate fi o optiune, dupa cum Casino Admiral Prater – realizat in stil egiptean din perioada faraonilor – ofera genul acela de distractii care iti iau banii, dar te lasa, sa zicem, cu stomacul la locul lui. Cine doreste sa afle cum a fost in vremea dinozaurilor e bine sa viziteze Blue Planet. De asemenea, pentru cei mici sunt numeroase optiuni: de la castelele din povesti si intalnirea cu personaje de desene animate, la caruselul tras de ponei. Oferta este extrem de bogata, oricum nu le poti incerca pe toate.

Alice Gherman