Skiul a aparut cu multi ani in urma. Nu stiu cati dintre voi au habar ca skiul a aparut in Europa si Asia cu cateva mii de ani in urma iar primele skiuri din lemn au fost gasite in Norvegia. Si intamplarea face ca aceste modele, sa fi fost folosite doar pentru coborare, pentru ca partea lunga si ingusta a skiului nu ramanea atasata de gheata, iar oamenii reuseau coborarea mult mai lesne.

Acu revenind la oile noastre, skiul extrem e dedicat celor care au cei “7 ani “ de acasa, respectiv celor care skiul nu inseamna o curiozitate. De ce? Pentru ca reprezinta skiul pe teren accidentat, folosind zone cu o inclinatie de la 45-60 de grade, in afara partiilor. Adica, skiul in zone virgine.

Francezii l-au numit “Le Ski extreme” in anii ’70. Primii pionieri au fost Bill Brigs, cel care a “survolat” Grand Tenton, al doilea munte ca inaltime din US in 16 iunie ’71 si Sylvain Saudan, elvetianul care a inventat miscarea numita “windshiled wiper” in mijlocul anilor 60. Ceva mai tarziu, acesta este filmat coborand unele zone crezute imposibile.

Francezii Patrick Valencant si Anselme Baud, alaturi de primii temerari, au adus faima acestui nou sport, intre anii 70 si 80. Cu timpul lumea si skiorii temerari au aflat ca skiul extrem, datorita partiilor improvizate din orice versant, te poate conduce foarte usor spre accidentari grave, chiar mortale. O singura miscare gresita si coborarea se poate transforma intr-o rostogolire. Daca sunteti curiosi, aflati ca cea mai intalnita accidentare este la genunchi, mai exact luxatia.

Desi skiul normal e un sport care te ajuta sa te relaxezi, iar unii fani ai genului cauta aventura, desfasurata in mijlocul unei naturi imaculate, altii cauta sa evite partiile galagioase din statiunile dedicate practicarii sporturilor de iarna si prefera sa incerce zone noi. Chiar daca e periculos.

Acest sport, sub toate formele si diviziunile sale, este din ce in ce mai practicat, mai ales pentru ca este considerat un sport fara varsta. De la tineri la batrani, de la barbati la femei, toti vor sa se aseze pe schiuri, sa-si puna manusile si ochelarii, sa ia betele in mana, si sa se aventureze pe partie.

Ei bine, vorba cantecului, “citand dintr-un clasic in viata” am smuls cateva vorbe unui temerar made in Romania. Urmariti cu atentie textul care urmeaza pentru ca reprezinta sfaturile unui priceput in materie, proprietarul “blogului de zapada”:

DECOLAREA. Ca sa va iasa foarte bine o astfel de manevra trebuie sa fiti foarte atent la desprindere. Faceti o mare greseala daca va ganditi la aterizare inainte de saritura. Toate la timpul lor. Daca aveti un stil mai fluid de coborare trebuie sa folositi desprinderile alunecate. Mare atentie la pozitia corpului in aer! Nu trebuie sa ramaneti cu greutatea pe spate pentru a nu avea partea de o aterizare in fund. Incercati sa trageti genunchii la piept, iar in momentul aterizarii sa aveti schiurile paralel cu panta. Pentru cei care cauta siguranta sau care se tem de coborarile nebune, sariturile statice reprezinta o solutie. Asta pentru ca timpul de pregatire este mai mare.

ATERIZAREA. De zburat ai zburat, adica ai sarit, dar ce faci la aterizare? Trebuie sa stii cum sa te misti in momentul in care ajungi jos. Musculatura trebuia sa preia din socul aterizarii pentru a nu avea dureri in articulatii. In momentul „sosirii”, in cazul in care zapada este moale, e bine ca primul contact sa fie luat cu coada schiului. In cazul in care locul e tare, aterizarea se va face pe zona centrala, acolo unde se afla legatura claparului. Daca ati cazut pe varfuri nu aveti nici o sansa! Cazatura este garantata. “ Sorin Anghel.

Ei bine, daca v-am convins sau v-am inflacarat nitel, este chiar bine. Puneti mana pe volan, claparii in picioare si ceruitiva skiurile. Beti un redbull ca cica va da aripi si aveti grija la pantele abrupte. Nu inainte de a verifica starea partiilor si eventual de a mai citi una alta legat de sportul alb. Unde? Pe HYPERLINK www.schi-romania.blogspot.com www.schi-romania.blogspot.com

Have fun!

Cosmin Tudoran