Cînd la noi sînt nămeţii aninaţi de grindă, de căpriori şi de uşorii uşii, e cu adevărat o altfel de exeperienţă să te urci într-un avion şi să aterizezi, ca un fulg suav - şi rătăcit! - al Crăciunului, tocmai în Insula Afroditei.

În Cipru am fost, prima oară, în urmă cu zece ani, dar nu iarna, ci vara - şi am nimerit în mijlocul unei vipii afurisite, care, parcă, mă făcea să doresc Revelionul (sau măcar Crăciunul). Ce-i drept, era şi cazul: ce poţi să te aştepţi altufelu' de la «năbădăile» lunii iulie.

Rămân, deci, cu nostalgia de a merge într-o iarnă la Afrodite; un prieten al meu, îndrăgostit chiar de insula cu pricina, a fost de Revelion - şi mi-a povestit pe urmă. Ce să mai spun, a fost încântat. Cică temperatura n-a scăzut, în nici o zi, sub 12-17 grade Celsius. Te puteai plimba alene pe plajă, iar Cipru orice altceva poate că n-are, dar plaje...Pentru că, în fond, Cipru este, iarna, o bucată de Mediterană mai caldă. Este renumit prin terenurile splendide de golf cu 18 găuri, aflate printre cele mai bune din Europa. Staţiunile cele mai populare, ca să le trecem uşor în revistă, ar fi Limassol, Larnaca, Paphos, Protaras şi Aghia Napa.

M-am gîndit, întotdeauna, la Cipru, ca la o bucată de grecie, luată de valuri şi dusă mai la sud, undeva în coapsa Asiei Mici, a Turciei de astăzi. Acolo unde buzukiul grecesc sună parcă mai trist, dar mirosul suvlakiurilor şi suslakiurilor are aceeaşi detentă ca şi în Grecia continentală. Poţi să vizitezi insula şi, în intermezzo-ul dintre sărbători, să îţi închiriezi o maşină cu care să hoinăreşti după cum te duce linia ţărmului.

Am citit, undeva, într-un interviu, că turiştii români care vizitează Ciprul nu sunt mai mult de 1%. Totuşi, piaţa, pînă la criză, a crescut cumva aproape exponenţial. Faţă de 2005, în 2006, turiştii români s-au «multiplicat» de cinci ori.

Cipru are, însă, întotdeauna, atuurile la el: în primul rând, 340 de zile însorite pe an, ceea ce e copleşitor; adică numai 25 (sau, mă rog, 26!) ar fi mai «neospitaliere». Şi, da, am spus cuvântul cheie: Cipru este un monument de ospitalitate. Probabil că motivul insulei, al autarhiei, îi face pe ciprioţi să se «răzbune» şi să pună totul la dispoziţie, fiind doritori de oaspeţi. De altfel, ar mai fi de spus un lucru: Cipru este o destinaţie pentru toate anotimpurile.

Oricând ai ajunge acolo, ai/găseşti ceva de făcut. Poţi să practici un sport, o activitate palpitantă, ai locuri de vizitat - şi ai puţine şanse să te plictiseşti.
Un alt atuu ar ţine (cu toate că e mai puţin ştiut!) de vinuri, care sunt de foarte bună calitate. De altfel, este renumit vinul de «comanderie», încă de pe vremea cavalerilor templieri, care, o vreme, s-au refugiat în insulă, retrăgîndu-se din calea expansiunii arabe. Urmăriţi de musulmani, ei au «sărit» marea din Ierusalimul pierdut în urma bătăliilor, pentru ca, mai apoi, să se mute spre Soare-Apune, ajungînd, finalmente, pînă într-o altă insulă providenţială, cea a Maltei.

De altfel, ar fi de menţionat şi că, în fiecare an, se desfăşoară aici un festival al vinului, care ţine mai mult de o săptămînă (aproape 10 zile). Este găzduit, şi el, de oraşul Limassol care, de altfel, găzduieşte o bună parte dintre celelalte festivaluri ale insulei. Ca orice greci care se respectă, ciprioţii organizează un festival al Dramei Antice, dar şi un Carnaval, care se intitulează Pre-Lenten.
Faima de buni făcători de vinuri li s-a dus ciprioţilor încă de pe vremea lui Richard Inimă-de-Leu, atunci cînd insula era în itinerariul comercianţilor şi pentru trestie de zahăr.

Un alt atuu remarcabil al insulei sînt şi hotelurile de cinci stele, dintre ele putând aminti, la întîmplare, HAWAII GRAND HOTEL, AMATHUS BEACH HOTEL, SAINT RAPHAEL RESORT, LE MERIDIEN LIMASSOL SPA; dar nici cele de patru stele nu-s de lepădat, cum ar fi ELIAS BEACH HOTEL 4 stele, MIRAMARE BEACH HOTEL (tot) 4 stele etc.

Larnaca are şi ea «tentaţiile» ei: castelul-fortăreaţă s-a transformat în centru cultural.
Altă atracţie este, neîndoios, portul maritim - foarte bogat. Într-un sit din apropiere se află şi un complex de temple miceniene. Este şi locul unde sporturile acvatice sînt «rege» al locului, aflîndu-se la ele acasă, mai ales că sînt incluse în ofertele speciale pentru turişti.

Un parc acvatic se găseşte şi la Aghia Napa. «Waterworld» - căci aşa se numeşte - are fantastice tobogane pe apă. Fiecare întîmplare din parc este însoţită şi modelată de o poveste mitologică. Şi cum nu ne putem plînge că tocmai ei, grecii, nu au mituri şi poveşti mitologice...

Mihail GALATANU

Foto: Phil-KI

CIPRU