Travel Magazine

Hrvatska

Am intrat in Hrvatska la vreme de noapte. Veneam dinspre nord-est, adică dinspre Romania. Ne indreptam spre capitala tării, Zagreb. Dar aveam să trecem prin pesterile si marile rezervatii al Hrvatskăi. Nimic nu are mai mult sens decit această bogătie a Croatiei. Este prima comoară; să ai niste posibilităti atit de extraordinare cum are Croatia, inseamnă să fii foarte bogat: bogat in natură, bogat in pădure, bogat in vegetatie sălbatică. Să ai lacurile Croatiei, să ai abundenta ei de verdeată, inseamnă si să fii bogat pentru turism. Să ai ce oferi celor care vin spre tine. Nimeni nu este incintat de desert si atit: de un desert fără oaze.

Hrvatska – si incă un nume: Plitvice. Acesta este numele unei rezervatii extraordinare. Cu cascade, căderi de ape – si natură parcă neatinsă de mina omului, desi e high-light pentru turisti. In economia fostei Iugoslavii – si, de ce nu, in cea a noii (reinviatei) Croatii, rezervatia de la Plitvice joacă rolul de contrapondere la miracolele litoralului dalmat (mă gindesc, de pildă, la insula Krk).

Parcul National Plitvice, protejat prin legile tării incă imediat de după 1949, se află situat intre Zagreb si Zadar, orase de referintă de pe teritoriul croat. Numărul de turisti „obtinut” in fiecare an se ridică la peste un milion. Este, de fapt, o mare aventură a Balcanilor redescoperită. Acest areal natural a captat intreaga atentie a biologilor in ultimele citeva sute de ani, cam de pe cind au inceput studiile asupra habitatului pe meleaguri europene. Are un potential care de acum incolo se preconizează că va “inflori”.

Printre altele, printre alte minuni vreau să zic, sint si cascade care s-au format recent. Si o remarcabilă salbă de saisprezece lacuri. Responsabil de devenirea parcului este un tuf calcaros care se poate lustrui, intocmai marmurei. Ne gindim la o specie de travertin care se poate intrebunita si in constructii, căpătind un luciu foarte interesant, ceea ce il face cu atit mai valoros.

Structura geologică a parculului este doar o parte dintr-un mediu carbonic care datează tocmai din era mezozoică. Pentru absolventii de geologie, poate fi, realmente, un paradis mineral – dacă apuci să vizitezi locurile. Sau echivalentul găsirii unui tezaur, e drept că format, cu precădere, din calcar si dolomită). Sistemul carstic de aici se sprijină pe prezenta de bază a lacului Plitvice.

Cele două siruri de lacuri, in functie de pozitia lor, se impart in Lacurile de sus si Lacurile de jos. Cel mai intins este lacul care poartă numele Kozjak. El este si cel care se dovedeste navigabil. Este drept că iti ia cel putin o zi să treci măcar ca gisca prin apă prin toate aceste. Dacă esti o giscă iute de picior. Noi am mers, in sir indian, răcorindu-ne după devastatoarea căldură a coastei din Dalmatia.

Aaaa, da: si ne-am amintit că Hrvatska este numele original al Croatiei, adicătelea asa cum sună ea, dumneaei, in limba aspră, plină de consoane, a croatilor, neam binecuvintat cu o tară mai mult decit sublimă, regat al infricosătoarelor alăturări dintre muntii minerali, ca niste cristale solitare si marea, intinsă si fremătindă ca o coapsă de femeie…

Mihail Gălătanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *