Crezi că scaunele avioanelor s-au micşorat? Nu-i o închipuire, ci chiar aşa este! În ultimii ani, unele companii aeriene au început să crească numărul de scaune din aeronave, micşorând astfel spaţiul alocat pasagerilor. Unde mai pui că, la clasa economică, calitatea acestora creeaza dispute şi nemulţumiri majore. În urma acestei mişcări a apărut un val de incidente, care pun în pericol siguranţa tuturor pasagerilor şi a echipajului aflaţi la bord. Ca exemplu, un zbor Delta Air Lines din New York spre Palm Beach, Florida, a fost nevoit să aterizeze de urhenţă în Jacksonville, după ce doi pasageri s-au încăierat din cauza unui scaun rabatabil. Înainte cu câteva zile au avut loc două altercaţii similare, ambele implicând motive de siguranţă.
Abordare superficială
„Companiile aeriene reduc agresiv spaţiul scaunului pentru a înghesui cât mai mulţi pasageri, obţinând astfel venituri mai mari. Şi asta în ciuda ameninţărilor privind sănătatea şi siguranţa acestora”, spune Paul Hudson, preşedinte al FlyersRights.org, un grup de avocaţi pentru călătorii de aer. Ziariştii sindicalizaţi şi comedianţii de televiziune au rezumat succint problema şi, de multe ori, amuzant. Dar, în loc să găsească o rezolvare, au dat vina fie pe pasageri, fie pe companii, fie pe ambii.
Standarde minime de confort
În realitate, rezolvarea nu îi implică pe niciunii. Este nevoie doar de dezvoltarea unor standarde minime de confort şi de adoptarea reglementărilor guvernamentale de bun simţ pentru ca acestea să fie puse în aplicare. „Avioanele sunt configurate pentru a stârni furie. Designerii nu au făcut calcule pentru spaţiul personal, neţinând cont de factorii umani implicaţi la bord”, a declarat Margaret King, director al centrului de Studii Culturale & Analize, o organizaţie de cercetare a consumatorilor, cu sediul la Philadelphia.
Rezolvarea: 87 şi 45
Deci, hai să vedem unde este problema. Există două numere ar putea opri nebunia: 87 şi 45. „Împărţirea” corectă – la clasa economică de astăzi, reglementarea privind spaţiul între scaune este undeva între 76 – 78 centimetri. Revenirea la reglementarea anterioară de 87 centimetri ar ajuta la evitarea incidentelor scaun-furie, spun experţii. Chiar şi companiile aeriene recunosc subtil că aceasta este o cifră corectă pentru un spaţiu confortabil al picioarelor. De asemenea, 45 de centimetri este o dimensiunea potrivită pentru perna scaunului în autocar. Ceva mai puţin şi începi să-ţi înghesui coatele sau te loveşti cu genunchii de scaunul din faţa ta.
Preţuri mici, înghesuială mare
Dacă designerii scaunelor nu şi-au făcut calculele, companiile aeriene nici atât. De-a lungul anilor, mulţi transportatori au mişcorat distanţa dintre scaune, reducât atât dimensiunile acestora cât şi dimensiunile pernelor. Motivul: dorinţa clienţilor de a beneficia de bilete cât mai ieftine.
Companiile susţin că turiştii vor preţuri mici şi, pentru aceasta, sunt nevoiţe să sacrifice din confort. Pare credibil, însă până acum nu există ceva concret care să susţină afirmaţia.
Cu răbdarea la limită
Adevarul este, ca avocat de consum, nu am primit nicio solicitare de la un pasager pentru a reduce spațiul dintr-un avion. Nimeni nu a cerut să fie strivit, în schimbul unui acord privind preţul biletului. Companiile aeriene au presupus că clienţilor nu le păsa de confort – ceea ce ştim că nu este în întregime corect, spune Paul Hudson, preşedinte al FlyersRights.org. Iar asta se vede foarte bine în comportamentul pasagerilor, ale căror răbdare şi calmitate sunt pe zi ce trece mai limitate.
Echilibru profit – design
Un arhitect din New Jersey este de părere că goana după profit este de vină, companiile aeriene putând obţine câştiguri şi fără a-i înghesui pe oameni. Însă, bineînţeles, nu la nivel mare. „Un scaun bine conceput ar trebui să permită companiilor aeriene să crească numărul de pasageri și, totodată, confortul pasagerilor, permiţându-le să obţină un echilibru între consumul de combustibil, cheltuieli şi venituri. N-am crezut că voi folosi vreodată cuvintele „câştig-câştig”, în contextul companiilor aeriene şi pasageri. Însă este un început pentru toate”, spune Joshua Zinder, un arhitect al Princeton, din New Jersey, specializată în proiectarea durabilă.
Gina Rotaru