Unul dintre avantajele meseriei de stewardesă este că îți poți alege singură destinațiile spre care vrei să zbori. Dacă orașele europene le-aș fi putut cutreiera oricând, ei bine, unele locuri îmi erau total străine până acum și cu greu le-aș fi putut identifică pe hartă. Unul dintre aceste locuri este Sri Lanka, o insulă situată în Oceanul Indian, foarte aproape de India. O țară săracă, dar cu oameni calzi, vizitată de turiști din toate colțurile lumii.
La o plimbare cu…elefanții
Sri Lanka șochează prin frumusețea naturală, o contradicție cu hainele sărăcăcioase purtate de localnici și faimoasele țuc-țuc-uri ce vânează turiști. În schimbul unei sume modice, taximetriștii de ocazie poți fi adevărați ghizi turistici, ducându-te pe străzi greu accesibile necunoscătorilor. Din păcate, timpul limitat, de 24 de ore, nu mi-a permis o introducere suficinent de adâncă în stilul de viață al localnicilor. Am ales în schimb să merg la o plimbare cu…elefanții.
După o noapte petrecută la muncă am decis, odată ajunsă în hotel, să închiriez o mașină pentru a merge la un adăpost de elefanți, acesta fiind de fapt și motivul vizitei mele în Sri Lanka. Drumul din capitală Colombo până pe insula Slave a fost unul destul de lung, aproximativ 3 ore, dar, având șansa să stau în preajma unor animale atât de speciale, consider că a meritat tot efortul.
Povara turiștilor dornici de aventură
Când am ajuns la adăpost, elefanții tocmai făceau baie așa că am putut asista și „ajuta” la îmbăierea acestora. Ceea ce m-a uimit a fost primul contact cu pielea lor deosebit de dură, aproape ca de cauciuc. A urmat apoi plimbarea pe spatele unuia dintre ei, care a durat între 10-15 minute. Am regretat mai târziu această decizie. Elefanții păreau extrem de obosiți și parcă cu greu își târau picioarele. Câteodată aveam senzația că se vor prăbuși sub povara turiștilor dornici de aventură. În plus, așa zișii dresori îi mai și altoiau din când în când cu câte o nuia peste picioarele prinse în lanțuri. Bietele animale îți induceau o stare de tristețe profundă, aproape de degradare.
Visul sălbăticiei
Un animal atât de mare și puternic este exploatat de om, doar din dorință de a face bani. Am dorit să revanșez cumva neghiobia de a fi o povară în plus bietului animal și l-am răsplătit cu câteva fructe proaspete. În acel moment am simțit fericirea acestei ființe masive și totuși atât de sensibile, asemeni unui copil care își primește deșertul favorit. Am plecat cu un gust amar, considerând că acel loc nu este un adăpost de elefanți, ci o închisoare. Mi-am dorit un singurul lucru… ca acele animale să se poată întoarce cândva acasă, în sălbăticie.
Oameni liberi
Odată ajunsă în Colombo, deși abia îmi mai puteam ține ochii deschiși, am decis să explorez pentru câteva minute și plajă din fața hotelului. A fost momentul din vacanța în Sri Lanka când am descoperit oameni fericiți. Câteva cupluri stăteau pe bancă protejate de câte o umbrelă de soare, în timp ce altele își scufundaseră picioarele în apa mării. Alții înălțaseră câteva zmee multicolore pe albastrul cerului.
Oameni simpli, dar fericiți… oameni liberi. Ajunsă în cameră de hotel, am făcut un duș rapid și am adormit profund câteva ore, până când recepționerul a dat nelipsita „alarmă de trezire” pentru zbor. De această dată, 24 de ore nu au fost de ajuns pentru a-mi satisface setea de cunoaștere, dar cu siguranță mă voi întoarce curând într-o mini vacanță în Sri Lanka.
M.B
(No Ratings Yet)
Loading...Galerie foto
