Travel Magazine

Stonehege, mister revelat?

Daca ar fi sa ne luam dupa expertii englezi(cine altii?!) de la London’s Royal College of Art, ansamblul de la Stonehenge a fost construit in epoca de piatra, ca un centru preistoric de muzica.

Cum adica? Se pare ca unele pietre, cand sunt lovite cu ciocanul, suna ca tobele, clopotele si gongurile unei orchestre! Arheologii considera ca aceasta ar putea fi cheia misterioaselor blocuri de piatra, aduse in locul actual de la o distanta de peste 250 km, din regiunea Pembrokshire (sud-vestul Scotiei).

Este posibil ca pietrele sa fi fost carate de la o asemenea distanta tocmai pentru calitatile lor acustice, adica pentru capacitatea de a emite o varietate de sunete, prin lovire cu instrumente de lemn sau de metal. Facem o mica paranteza cu privire la caratul pietrelor in epoca de piatra: exista si pareri in randul specialistilor cum ca povestea n-ar fi tocmai reala si ca ea a luat nastere in sprijinul legendei, povestea locului devenind astfel mult mai interesanta. Oricare ar fi adevarul, pietrele exista asa cum le putem admira acum, aranjate intr-o forma ciudata si transformate intr-una dintre cele mai cunoscute atractii turistice din Marea Britanie.

“Bluestones” cum sunt cunoscute pietrele cele mai vechi ce alcatuiesc ciudatul ansamblu, provin din zona amintita, extrase din cariera Carn Menyn – Preseli Hills. Se stie de mult timp ca acestea produc sunete metalice cand sunt lovite cu ciocanele de lemn sau metal. Calitatile muzicale ale pietrelor provenite de aici au foste chiar exploatate de localnici, fiind folosite, de exemplu, pe post de clopote in satul Maenclochog (Pembrokeshire), pana in secolul 18.

Dupa ce ideea s-a transformat in proiect de cerceare, autoritatile au permis arheologilor din Bristol sa testeze teoria, acestia “cantand” efectiv la uriasul xilofon. Surpriza nu a fost aceea ca pietrele chiar au “cantat”, obtinandu-se o varietate de note, ci faptul ca au gasit urme care arata ca pietrele au mai fost lovite in acest mod.

Explicatia stiintifica ar fi aceea ca diferenta intre pietrele “cantatoare’ si cele obisnuite este data de continutul de siliciu. Ramane ca cercetarile sa confirme sau sa infirme teoria.

Pana atunci, nu ne ramane decat sa credem ca ansamblul ar fi putut fi ridicat pentru diferite ritualuri, cu muzica inclusa, ceea ce nu-l face mai putin misterios si demn de vizitat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *